News

Poliomielita: Cauze, simptome, tratament

Publicat

1 an în urmă

06/09/2023

Bogdan

Poliomielita: Cauze, diagnostic, simptome și tratament🦠

Poliomielita, cunoscută și sub numele de polio, este o boală virală contagioasă ce afectează în principal copiii, dar și adulții în unele cazuri. Aceasta a fost o cauză majoră de paralizie și dizabilități pentru o lungă perioadă de timp, însă datorită eforturilor constante de vaccinare, incidența bolii a scăzut dramatic.

Cu toate acestea, poliomielita rămâne un subiect de mare interes în medicină, dat fiind faptul că nu există un tratament curativ, ci doar preventiv. În acest articol, vom aborda cauzele, simptomele, tratamentul și alte aspecte legate de poliomielita.

Cuprins

Cauze

Poliomielita este cauzată de poliovirus, un virus din familia Picornaviridae. Acesta infectează în principal tractul gastrointestinal și se poate răspândi ulterior către sistemul nervos central. Virusul este foarte contagios și se poate răspândi rapid în comunitățile cu igienă slabă sau în locurile aglomerate.

Virusul polio se transmite de obicei prin contact direct cu o persoană infectată sau prin intermediul apei sau alimentelor contaminate. Faptul că virusul poate supraviețui în mediul extern pentru o perioadă de timp îl face și mai periculos, contribuind la răspândirea rapidă a bolii în condiții nepropice.

Este esențial de știut că nu toate persoanele infectate cu poliovirus vor dezvolta simptomele poliomielitei. Multe cazuri sunt asimptomatice sau prezintă doar simptome ușoare, ceea ce face identificarea și izolarea cazurilor o sarcină dificilă.

Factori de risc

Există anumite grupuri de persoane care sunt mai predispuse la infecția cu poliovirus. Copiii sub vârsta de 5 ani sunt cel mai des afectați, deoarece sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat.

Un alt factor de risc îl constituie condițiile precare de igienă și lipsa accesului la apă potabilă. În zonele unde igiena este precară și accesul la facilități medicale este limitat, riscul de răspândire a virusului este semnificativ crescut.

Mod de transmitere

Poliomielita se transmite predominant prin cale fecal-orală, ceea ce înseamnă că ingestia de alimente sau apă contaminate cu fecale de la o persoană infectată este cea mai obișnuită metodă de infectare. Virusul poate fi prezent în materiile fecale pentru câteva săptămâni după infectare, chiar și în cazurile asimptomatice, facilitând astfel transmiterea.

Virusul poate fi, de asemenea, transmis prin contactul direct cu o persoană infectată. Deși aceasta este o cale mai puțin comună de transmitere, nu trebuie ignorată, mai ales în cadrul unităților medicale, unde riscul de transmitere poate fi mai mare.

O altă cale posibilă de transmitere este inhalarea picăturilor expulzate de o persoană infectată prin tuse sau strănut. Cu toate acestea, acest mod de transmitere este considerat a fi mai rar.

Este important de menționat că obiectele contaminate, precum jucăriile, pot servi ca mijloace de transmitere a virusului. În plus, vremea caldă și umedă poate contribui la supraviețuirea și răspândirea virusului.

Chiar dacă o persoană a fost infectată și a dezvoltat imunitate împotriva poliomielitei, ea poate încă să transmită virusul, deoarece acesta poate fi prezent în materiile fecale pentru o perioadă de timp.

Tipurile de poliomielita

Există trei tipuri principale de poliomielita: poliomielita paralitică, poliomielita non-paralitică și poliomielita spinală. Fiecare tip are propriul set de simptome și grad de severitate.

Poliomielita paralitică este cea mai gravă formă și poate duce la paralizia permanentă a membrelor sau chiar la deces. Poliomielita non-paralitică este mai puțin severă și se manifestă prin simptome similare gripei.

Simptome

Simptomele poliomielitei variază în funcție de tipul și severitatea infecției. Acest lucru face diagnosticul și tratarea bolii oarecum complexe. Într-o proporție mare de cazuri, aproximativ 70-90%, infecția este asimptomatică sau generează simptome foarte ușoare care sunt confundate adesea cu o răceală sau o gripă.

Poliomielita non-paralitică

În cazul formei non-paralitice de poliomielita, simptomele sunt de obicei mai blânde și pot include:

Febră ușoară
Oboseală și slăbiciune generală
Dureri de cap
Dureri de gât
Vărsături și greață
Dureri musculare și spasme

De obicei, aceste simptome dispar fără a lăsa sechele, însă ele pot semnala existența virusului în organism și pot reprezenta un risc de transmitere către alte persoane.

Poliomielita paralitică

Poliomielita paralitică este forma cea mai severă a bolii și este caracterizată prin simptome mult mai serioase. În plus față de simptomele asemănătoare gripei menționate anterior, apar și:

Slăbiciune musculară bruscă
Asimetrie în tonusul muscular (un membru poate fi mai afectat decât celălalt)
Paralizia flască a membrelor, adesea cu debut rapid
Pierderea reflexelor
Dificultăți respiratorii, în cazuri severe

Slăbiciunea musculară sau paralizia pot deveni permanente dacă nu se iau măsuri rapide de tratament și reabilitare.

Poliomielita la adulți

Deși poliomielita afectează în principal copiii, ea poate apărea și la adulți, în special în zonele cu acoperire vaccinală redusă. La adulți, simptomele pot fi mai severe și includ adesea și complicatii respiratorii.

Este important de subliniat faptul că există și cazuri asimptomatice de poliomielita, în care persoana infectată nu prezintă niciun simptom, dar poate transmite virusul. Acest lucru complică eforturile de eradicare a bolii și subliniază importanța vaccinării și a măsurilor preventive.

Prin înțelegerea spectrului larg de simptome asociate cu poliomielita, se pot lua măsuri mai eficiente pentru diagnosticarea și tratarea acestei boli. Este crucială identificarea rapidă a simptomelor pentru a limita răspândirea virusului și a începe tratamentul simptomatic cât mai curând posibil.

Sindromul post-polio

Sindromul post-polio este o afecțiune care poate afecta persoanele care au avut poliomielită, adesea la decenii după vindecarea inițială. Este important de notat că sindromul post-polio nu este o reactivare a virusului, ci mai degrabă o manifestare a deteriorării sistemului nervos ce a fost afectat de infecția inițială.

Simptomele sindromului post-polio includ:

Oboseală cronică și slăbiciune musculară
Dureri articulare și musculare
Atrofia musculaturii afectate în trecut de poliomielită
Dificultăți respiratorii și probleme cu deglutiția
Tulburări de somn, precum apneea
Sensibilitate la frig
Scăderea toleranței la efort fizic

Simptomele pot varia ca intensitate și pot deveni debilitante în unele cazuri, afectând semnificativ calitatea vieții. Managementul simptomelor sindromului post-polio necesită o abordare multidisciplinară, implicând medicamente pentru ameliorarea durerii, terapie fizică pentru îmbunătățirea funcției musculare și, în unele cazuri, dispozitive de asistență pentru mobilitate sau ventilație asistată.

Sindromul post-polio adaugă un alt nivel de complexitate în înțelegerea și tratarea poliomielitei, subliniind necesitatea unui diagnostic precis și a unei abordări terapeutice cuprinzătoare. Este, de asemenea, un motiv suplimentar pentru care prevenția prin vaccinare este esențială, nu doar pentru a preveni forma acută a bolii, ci și complicațiile care pot apărea pe termen lung.

Complicații

Dintre complicațiile poliomielitei, cea mai severă este paralizia. Aceasta poate afecta orice grup de mușchi, inclusiv mușchii respiratori, ceea ce poate duce la insuficiență respiratorie și necesitatea ventilației mecanice.

O altă complicație gravă este post-polio syndrome (sindromul post-polio), o afecțiune care poate apărea la decenii după vindecarea inițială și se manifestă prin slăbiciune musculară, oboseală și atrofie.

Complicații precum infecții secundare sau probleme ortopedice legate de deformatiile membrelor pot apărea, afectând calitatea vieții pacientului pe termen lung.

În cazurile severe, poliomielita poate duce la deces, de obicei ca rezultat al insuficienței respiratorii sau a complicațiilor infecțioase secundare.

Diagnostic

Diagnosticul poliomielitei se bazează pe un set complex de investigații, începând cu istoricul medical și examenul clinic. Confirmarea diagnosticului se face prin izolarea virusului din probe prelevate, de obicei din materiile fecale, dar și din mucusul faringian sau lichidul cefalorahidian.

Testele de laborator pot include PCR (reacția în lanț a polimerazei) pentru identificarea materialului genetic al virusului. De asemenea, pot fi efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor specifici.

Imagistica medicală, cum ar fi RMN sau CT, poate fi folosită pentru a evalua extinderea leziunilor la nivelul sistemului nervos. Alte teste, cum ar fi electromiografia, pot fi folosite pentru a evalua funcția musculară.

Tratamentul se îndreaptă spre ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor, deoarece nu există un tratament specific antiviral pentru poliomielita. Spitalizarea poate fi necesară în cazurile severe pentru monitorizarea funcțiilor vitale și ventilație mecanică.

Terapia cu imunoglobulină poate fi folosită în unele cazuri pentru a reduce severitatea simptomelor, dar eficacitatea acestei abordări rămâne incertă.

Reabilitarea fizică este crucială pentru îmbunătățirea funcției musculare și prevenirea deformărilor. Aceasta trebuie începută cât mai curând posibil și continuată pe termen lung.

Prognoza

Prognoza în cazul poliomielitei depinde de severitatea simptomelor și de tipul de poliomielită. În cazurile non-paralitice, majoritatea pacienților se recuperează complet. Cu toate acestea, în cazurile paralitice, rata de deces sau dizabilitate este semnificativ mai mare.

Complicațiile pe termen lung, precum sindromul post-polio, pot afecta calitatea vieții chiar și la decenii după infecția inițială.

Prevenție

Prevenția poliomielitei se face în principal prin vaccinare. Vaccinul antipolio a avut un impact major în eradicarea aproape completă a bolii în multe părți ale lumii.

Igiena personală și condițiile sanitare bune sunt, de asemenea, cruciale în prevenirea răspândirii virusului. Spălarea regulată a mâinilor, consumul de apă potabilă și evitarea contactului cu persoanele infectate sunt măsuri eficiente de prevenție.

Campaniile de informare și educație sunt vitale pentru menținerea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile asociate cu poliomielita și importanța vaccinării.

Concluzie

Poliomielita rămâne o amenințare, în special în țările în curs de dezvoltare unde accesul la îngrijire medicală și condițiile de igienă sunt suboptime. În ciuda progreselor făcute în eradicarea bolii, rămân încă multe de făcut.

Înțelegerea cauzelor, simptomelor, și modalităților de tratament și prevenție ale poliomielitei este esențială pentru controlul și eventuala eradicare a acestei boli debilitante. Cu eforturi conjugate și responsabilitate colectivă, eradicarea totală a poliomielitei devine un obiectiv tot mai apropiat.

Alte articole de interes:

Vizualizări: 6.251

Subiecte asemănătoare:

Urmează

Monocitoza (număr crescut de monocite)

Nu ratați

Colon iritabil: Cauze, simptome și tratament

Bogdan

Numele meu este Bogdan, un pasionat scriitor și explorator al cuvintelor, născut și crescut în vestul României. Cu o dragoste profundă pentru literatură și cultură, am călătorit prin lumea poveștilor de la o vârstă fragedă. Pe acest blog, împărtășesc gândurile și viziunile mele despre viață, artă, societate și multe alte domenii, invitând cititorii într-o călătorie prin cuvinte și emoții. Fiecare articol este o fereastră deschisă spre lumea mea interioară, reflectând pasiuni, visuri și întrebări. Sunt dedicat să creez conținut care să inspire, să educe și să provoace la reflecție, construind o comunitate de cititori pasionați și curioși. Vă invit să explorați împreună cu mine această lume a cuvintelor, unde fiecare poveste devine o aventură, iar fiecare idee un nou început.

Click pentru a plasa comentariul